Blog

Technology has become their favourite teaching tool

<h3>De ce copilul meu nu poate învăța când este copleșit?</h3> Ce trebuie să știe părinții despre nervul vag și siguranța emoțională Mulți părinți se întreabă, uneori cu vinovăție, alteori cu frustrare: „De ce știe lecția acasă, dar la școală nu reușește?” „De ce pare că nu mă aude când îi vorbesc?” „De ce o reacție mică duce la o criză mare?”Răspunsul nu ține de inteligență, voință sau „educație insuficientă”. De cele mai multe ori, țintește direct sistemul nervos al copilului.<figure id="figure-k3ukc7mbafml2keqn3"><img id="k3ukc7mbafml2keqn3" src="https://media.gettyimages.com/id/1768516789/photo/child-thinking-and-homework-with-light-bulb-for-learning-math-numbers-and-creative-ideas-or.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=8D_gzcOHymUYcbLgdSurlwvUxxnsVAqj7mmMEP_mer0=" alt="" title="" class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: undefined undefined;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionx="undefined" data-positiony="undefined" data-fullwidth="false" data-mce-src="https://media.gettyimages.com/id/1768516789/photo/child-thinking-and-homework-with-light-bulb-for-learning-math-numbers-and-creative-ideas-or.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=8D_gzcOHymUYcbLgdSurlwvUxxnsVAqj7mmMEP_mer0=" data-mce-style="aspect-ratio: 16/9; object-position: undefined undefined;"></figure><h3>Creierul copilului învață doar când se simte în siguranță</h3>Neuroștiința modernă arată clar: învățarea nu este doar un proces mental, ci și unul biologic.Pentru a putea fi atent, cooperant și deschis la nou, copilul trebuie să se simtă în siguranță emoțional.Această perspectivă este susținută de Teoria Polivagală, dezvoltată de Stephen Porges, care explică modul în care corpul copilului reacționează automat la stres sau calm.<h3>Nervul vag – „autostrada” dintre creier, emoții și învățare</h3><figure id="figure-yeg0z6katkml2kg495"><img id="yeg0z6katkml2kg495" src="https://cdn.durable.co/blocks/163YfspSxSCUqPSsW2mGKHMo8HIC6veVmX7Nnk9Xp9lSZDiGQfFgXgtQHF51R8ZA.png" alt="Nervul Vag" title="Nervul Vag" class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: undefined undefined;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionx="undefined" data-positiony="undefined" data-fullwidth="false" data-mce-src="https://cdn.durable.co/blocks/163YfspSxSCUqPSsW2mGKHMo8HIC6veVmX7Nnk9Xp9lSZDiGQfFgXgtQHF51R8ZA.png" data-mce-style="aspect-ratio: 16/9; object-position: undefined undefined;"></figure> De ce este atât de important pentru dezvoltarea copilului?În ultimii ani, cercetările din neuroștiință au schimbat radical felul în care înțelegem comportamentul și învățarea copiilor.Una dintre cele mai importante descoperiri este rolul nervului vag, un nerv despre care se vorbește tot mai mult în educație, psihologie și terapie.Nervul vag explică de ce un copil nu poate învăța atunci când este speriat, de ce unii copii se „închid” sau devin agitați fără un motiv aparent și de ce siguranța emoțională este fundamentul dezvoltării.<h3>Ce este nervul vag – explicație științifică, pe înțelesul tuturor</h3>Nervul vag este cel mai lung nerv cranian și principalul nerv al sistemului nervos parasimpatic. El pornește din trunchiul cerebral și coboară spre:<ul style="list-style-type: circle;" data-mce-style="list-style-type: circle;"><li>inimă</li><li>plămâni</li><li>stomac</li><li>intestine</li><li>mușchi ai feței și gâtului </li></ul>👉 Practic, nervul vag este canalul principal de comunicare dintre creier și corp.Mai important decât atât: 🔁 aproximativ 80% din informațiile nervului vag circulă dinspre corp spre creier, nu invers.Asta înseamnă că starea corpului influențează direct felul în care creierul gândește, simte și învață.„Frâna vagală” – mecanismul care face posibilă atențiaNervul vag funcționează ca o frână biologică asupra organismului:<ul><li>încetinește ritmul cardiac</li><li>reglează respirația</li><li>reduce nivelul de stres</li><li>permite focalizarea atenției</li><li>Această capacitate poartă numele de tonus vagal. </li></ul>🔬 Studiile arată că:<ul><li>un tonus vagal bun este asociat cu autoreglare emoțională și performanță cognitivă</li><li>un tonus vagal scăzut este asociat cu anxietate, impulsivitate, dificultăți de concentrare ➡️ Cu alte cuvinte: atenția nu este o chestiune de voință, ci de reglare nervoasă.</li></ul>Copiii au un sistem nervos în formare. Ei nu se pot autoregla singuri, pentru că nervul vag se maturizează prin relație.Ce înseamnă asta concret?<ul><li>copilul „împrumută” calmul adultului</li><li>învață reglarea prin tonul vocii, expresie, ritm</li><li>își dezvoltă treptat capacitatea de a se liniști singur 👉 Reglarea emoțională se învață, nu se impune.</li></ul><h3>Nervul vag și copiii cu CES</h3><figure id="figure-lw8vvqaptdml2klt00"><img id="lw8vvqaptdml2klt00" src="https://media.gettyimages.com/id/2222242581/photo/adhd-attention-deficit-hyperactivity-disorder-mental-health-colorful-hands-of-child-brain.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=kwrp-_0L72wpYAgSY4Tri52YSp5Q3TqIqSId5xnAaAc=" alt="ADHD" title="ADHD" class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: 50% 50%;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionx="50%" data-positiony="50%" data-fullwidth="false" data-mce-src="https://media.gettyimages.com/id/2222242581/photo/adhd-attention-deficit-hyperactivity-disorder-mental-health-colorful-hands-of-child-brain.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=kwrp-_0L72wpYAgSY4Tri52YSp5Q3TqIqSId5xnAaAc=" data-mce-style="aspect-ratio: 16/9; object-position: 50% 50%;"></figure>În înțelegerea dificultăților emoționale și comportamentale ale copiilor cu Cerințe Educaționale Speciale, un rol esențial îl are modul de funcționare al sistemului nervos autonom, în special al nervului vag. Nervul vag este principalul nerv al sistemului parasimpatic și contribuie la reglarea unor funcții fundamentale precum ritmul cardiac, respirația și starea generală de calm. Prin aceste mecanisme, el influențează direct capacitatea copilului de a fi atent, de a relaționa și de a participa la activități de învățare.Atunci când copilul se simte în siguranță, nervul vag susține o stare de calm și conectare socială, care permite accesul la procesele cognitive necesare învățării. În schimb, atunci când mediul este perceput ca stresant sau imprevizibil, sistemul nervos se orientează către reacții de protecție, iar disponibilitatea pentru învățare scade semnificativ.La copiii cu CES, acest echilibru este adesea mai fragil. Sistemul lor nervos poate reacționa mai rapid și mai intens la stimuli obișnuiți, precum zgomotul, schimbările de rutină sau solicitările multiple. Această reactivitate crescută nu este o alegere conștientă, ci rezultatul modului în care corpul evaluează siguranța mediului. În astfel de momente, nervul vag nu reușește să susțină eficient reglarea fiziologică, iar copilul poate manifesta agitație, impulsivitate, retragere sau blocaj.Este important de subliniat că aceste manifestări nu reflectă lipsa de motivație sau de interes pentru învățare. Din punct de vedere neurobiologic, în stările de stres crescut, activitatea zonelor cerebrale responsabile de atenție, autocontrol și raționament este diminuată. Prin urmare, intervențiile bazate exclusiv pe explicații verbale, corecții sau presiune nu sunt eficiente în aceste contexte.În cadrul educației incluzive, înțelegerea rolului nervului vag oferă o perspectivă esențială asupra comportamentului copilului. Comportamentul devine un indicator al stării de reglare a sistemului nervos, nu un act de opoziție sau lipsă de cooperare. Crearea unor medii sigure, predictibile și relaționale sprijină funcționarea nervului vag și contribuie la capacitatea copilului de a reveni la calm și de a se implica treptat în procesul educațional.Această abordare nu presupune scăderea așteptărilor, ci ajustarea lor în funcție de realitatea neurobiologică a copilului. Susținerea reglării emoționale este o condiție de bază pentru învățare și dezvoltare, mai ales în cazul copiilor cu CES.

Învățarea începe cu siguranța: o perspectivă neurobiologică asupra educației

În ultimii ani, discuția despre copiii cu cerințe educaționale speciale a devenit tot mai prezentă în spațiul public. Vorbim despre incluziune, despre acces egal la educație, despre integrare în școlile de masă. Intențiile sunt bune, direcția este corectă, însă realitatea din școli arată că drumul dintre intenție și sprijin real este încă lung.Acest articol nu își propune să caute vinovați. Își propune să descrie onest situația actuală și să deschidă o conversație necesară despre soluții posibile.Ce arată datele disponibile Datele existente indică faptul că, în România, există zeci de mii de copii cu cerințe educaționale speciale, dintre care peste 50.000 sunt școlarizați în învățământul de masă. Este un progres important: tot mai mulți copii învață alături de ceilalți, în comunitățile lor, nu în sisteme separate.În același timp, organizațiile care lucrează direct cu școli și familii atrag atenția asupra unui aspect esențial: numărul real al copiilor care au dificultăți de învățare, atenție sau autoreglare emoțională este semnificativ mai mare decât cel reflectat în statisticile oficiale.Mulți dintre acești copii nu au diagnostic, nu au dosar CES și nu beneficiază de adaptări educaționale, deși au nevoie de sprijin. Această discrepanță nu indică lipsă de interes, ci limite reale ale sistemului de identificare, evaluare și suport.De ce integrarea este dificilă în practică Integrarea școlară nu înseamnă doar prezența copilului într-o clasă obișnuită. Ea presupune adaptare, sprijin constant și competențe specifice. Aici apar dificultățile reale.În multe școli:<ul><li>nu există suficient personal de sprijin raportat la numărul de copii,</li><li>cadrele didactice nu beneficiază de training continuu specific pentru&nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp;lucrul cu dificultăți de învățare sau tulburări de neurodezvoltare,</li><li>resursele sunt limitate, iar sprijinul este fragmentat,</li><li>intervenția apare, de multe ori, târziu.</li></ul> Profesorii fac eforturi considerabile, adesea bazate pe experiență personală, intuiție și empatie, nu pe formare structurată. Părinții caută soluții în afara școlii, atunci când au această posibilitate. Între aceste eforturi individuale, copilul rămâne uneori fără un sprijin coerent și consecvent.O realitate tăcută: copiii fără diagnostic O categorie importantă de copii rămâne, în continuare, „invizibilă” pentru sistem: copiii care au dificultăți reale, dar care nu îndeplinesc criteriile sau nu au acces la evaluare.Acești copii sunt adesea percepuți ca fiind „leneși”, „neatenți” sau „slab motivați”.În timp, acumulează frustrare și eșec, își pierd încrederea în sine — nu pentru că nu pot, ci pentru că nu sunt sprijiniți la timp și într-un mod potrivit.Ce soluții sunt posibile Fără a promite soluții miraculoase, există direcții clare care pot face o diferență reală:1. Formare continuă pentru cadrele didactice Traininguri aplicate, adaptate realității din clasă, axate pe dificultăți de învățare, neurodiversitate și adaptări simple, eficiente.2. Intervenție timpurie, chiar și fără diagnostic Sprijinul nu ar trebui condiționat exclusiv de existența unui dosar. Observația pedagogică și colaborarea pot preveni dificultăți majore pe termen lung.3. Colaborare reală între școală, familie și specialiști Nu punctual, nu formal, ci constant, funcțional și orientat spre copil.4. Sprijin emoțional pentru copii și cadre didactice Un copil care se simte în siguranță învață mai bine. Un profesor sprijinit poate sprijini, la rândul său, mai departe.5. Implicarea comunității și a mediului asociativ Asociațiile pot completa golurile dintre sistem și nevoile reale, prin informare, programe de sprijin și resurse accesibile.

Copiii cu nevoi educaționale speciale în România: între intenție, realitate și nevoia de soluții

Asociația Educație pentru Minți Mărețe s-a născut dintr-o nevoie simplă, dar profundă: aceea de a reda educației sensul ei uman. Nu doar performanță, nu doar rezultate, nu doar „a face față” unui sistem. Ci a crește oameni întregi.Inspirația acestei asociații vine de acasă.Educație​‍​‌‍​‍‌ pentru Minți Mărețe (E.M.M.) nu este doar un nume. Este o moștenire.Părinții mei, Emil și Mia Moldovan– doi învățători care au pus peste 40 de ani pe tavă pentru școală și-așa educația, n-au făcut din asta o meserie, ci un mod de viață. E.M.M. vin chiar de acolo, de la inițialele lor, Emil și Mia Moldovan.<figure id="figure-2uordswbqmja29tp6"><img id="2uordswbqmja29tp6" src="https://media.gettyimages.com/id/1676220225/photo/children-learning-in-a-school-classroom.jpg?b=1&s=2048x2048&w=0&k=20&c=TZ8S_X4LIWqjfvXLQ8_2JmrF3rvir9Omkb_WM-kOzPg=" alt="Children learning in a school classroom" title="Children learning in a school classroom" class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: undefined undefined;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionX="undefined" data-positionY="undefined" data-fullWidth="false"/></figure>E.M.M. înseamnă continuitate. Să duci mai departe o moştenire de valori, să te adaptezi prezentului, dar să rămâi fidel esenţei: educaţia începe cu ​‍​‌‍​‍‌omul.Au fost genul de dascăli care nu se opreau la „program”. Care vedeau copilul din bancă, dar și copilul din spatele caietului. Care știau că uneori, înainte de lecție, e nevoie de o vorbă bună. Sau de tăcere. Sau de răbdare.De-a lungul anilor, i-am văzut formându-se continuu, adaptându-se, întrebându-se mereu: „Cum pot face mai bine pentru copilul din fața mea?”Această întrebare a devenit, fără să-mi dau seama, și a mea.<h3>Educația nu este despre „toți la fel”</h3><figure id="figure-nq3iozxg3mja3gx8d"><img id="nq3iozxg3mja3gx8d" src="https://media.gettyimages.com/id/2201456795/photo/world-autism-day-concepts-represent-by-a-rainbow-infinity-symbol-on-the-brain-autism.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=sIbX3n2xrf4BEi4vpIN_5ZUmR5Ku2Z2hGGcDyWDOOks=" alt="World Autism Day Concepts. represent by a Rainbow Infinity Symbol on the Brain. Autism Awareness Day. Neurodiversity, Inclusivity, and Acceptance." title="World Autism Day Concepts. represent by a Rainbow Infinity Symbol on the Brain. Autism Awareness Day. Neurodiversity, Inclusivity, and Acceptance." class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: center center;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionx="undefined" data-positiony="undefined" data-fullwidth="false" data-mce-src="https://media.gettyimages.com/id/2201456795/photo/world-autism-day-concepts-represent-by-a-rainbow-infinity-symbol-on-the-brain-autism.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=sIbX3n2xrf4BEi4vpIN_5ZUmR5Ku2Z2hGGcDyWDOOks=" data-mce-style="aspect-ratio: 16/9; object-position: center center;"></figure> Educația pentru minți mărețe nu înseamnă copii „geniali” în sens clasic. Înseamnă minți diferite, unice, sensibile, curajoase, uneori obosite, alteori rănite, dar cu un potențial real.Asociația își propune să susțină:Profesorii care își doresc să facă o diferență au nevoie de o comunitate de sprijin. Părinții care caută alternative la un sistem standardizat pot găsi reflecție și resurse. Cei care văd educația ca pe un angajament civc pot găsi un partener în această discuție. Credem într-o educație:Centrată pe copilul din fața ta, iar nu pe programa, testele sau standardele de performanță. Care hrănește curiozitatea și încrederea copiilor, iar nu frica de eșec sau competiția acerbă. Care respectă autonomia ta de dascăl, dar înțelege că nu poți educa singur, fără o comunitate de învățare alături. De ce o asociație? Pentru că unele lucruri nu se pot face singur. Pentru că educația reală are nevoie de comunitate, de dialog și de curajul de a spune: „Putem face mai bine.”Educație pentru Minți Mărețe este un spațiu de:Dialog între profesori, părinți și toți cei pentru care educația copilului este o prioritate. Dialog între tradiție și nevoile prezentului și ale viitorului. Dialog între credința fiecăruia dintre noi în puterea educației și dezamăgirile, uneori, provocate de sistem. Dialog între direcția în care educația e îndreptată și dorința noastră de a vedea indivizi întreagți, puternici și fermi, gata să se dedice comunității din care fac parte. Un spațiu în care experiența se întâlnește cu empatia. Unde tradiția se îmbină cu nevoile prezentului.<figure id="figure-1l99xo66apmja4jp4i"><img id="1l99xo66apmja4jp4i" src="https://media.gettyimages.com/id/2194362367/photo/image-of-different-emotions-on-wooden-peg-dolls-on-purple-background-with-copy-space-flat-lay.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=RPSPYw7jIiBSuT6RlgcW51pxF0-R5aVYF5sSV07X1v4=" alt="Image of different emotions on wooden peg dolls on purple background with copy space. Flat lay, top of view." title="Image of different emotions on wooden peg dolls on purple background with copy space. Flat lay, top of view." class="object-cover bg-gray-100 rounded-2xl md:rounded-3xl lg:rounded-4xl" style="aspect-ratio: 16/9; object-position: center center;" data-corners="default" data-aspect="16:9" data-caption="" data-positionx="undefined" data-positiony="undefined" data-fullwidth="false" data-mce-src="https://media.gettyimages.com/id/2194362367/photo/image-of-different-emotions-on-wooden-peg-dolls-on-purple-background-with-copy-space-flat-lay.jpg?b=1&amp;s=2048x2048&amp;w=0&amp;k=20&amp;c=RPSPYw7jIiBSuT6RlgcW51pxF0-R5aVYF5sSV07X1v4=" data-mce-style="aspect-ratio: 16/9; object-position: center center;"></figure>Aceasta este povestea începutului. Una personală, dar deloc singulară.Dacă rezonezi, înseamnă că locul tău e ​‍​‌‍​‍‌aici.

Asociația Educație pentru Minți Mărețe E.M.M.

Blog

Învățarea începe cu siguranța: o perspectivă neurobiologi...

Copiii cu nevoi educaționale speciale în România: între i...

De ce ”Educație pentru Minți Mărețe”