Învățarea începe cu siguranța: o perspectivă neurobiologică asupra educației

De ce copilul meu nu poate învăța când este copleșit?

Ce trebuie să știe părinții despre nervul vag și siguranța emoțională

Mulți părinți se întreabă, uneori cu vinovăție, alteori cu frustrare:

„De ce știe lecția acasă, dar la școală nu reușește?”
„De ce pare că nu mă aude când îi vorbesc?”
„De ce o reacție mică duce la o criză mare?”

Răspunsul nu ține de inteligență, voință sau „educație insuficientă”.
De cele mai multe ori, țintește direct sistemul nervos al copilului.

Creierul copilului învață doar când se simte în siguranță

Neuroștiința modernă arată clar: învățarea nu este doar un proces mental, ci și unul biologic.

Pentru a putea fi atent, cooperant și deschis la nou, copilul trebuie să se simtă în siguranță emoțional.

Această perspectivă este susținută de Teoria Polivagală, dezvoltată de Stephen Porges, care explică modul în care corpul copilului reacționează automat la stres sau calm.

Nervul vag – „autostrada” dintre creier, emoții și învățare

De ce este atât de important pentru dezvoltarea copilului?

În ultimii ani, cercetările din neuroștiință au schimbat radical felul în care înțelegem comportamentul și învățarea copiilor.

Una dintre cele mai importante descoperiri este rolul nervului vag, un nerv despre care se vorbește tot mai mult în educație, psihologie și terapie.

Nervul vag explică de ce un copil nu poate învăța atunci când este speriat, de ce unii copii se „închid” sau devin agitați fără un motiv aparent și de ce siguranța emoțională este fundamentul dezvoltării.

Ce este nervul vag – explicație științifică, pe înțelesul tuturor

Nervul vag este cel mai lung nerv cranian și principalul nerv al sistemului nervos parasimpatic. El pornește din trunchiul cerebral și coboară spre:

• inimă
• plămâni
• stomac
• intestine
• mușchi ai feței și gâtului
  

👉 Practic, nervul vag este canalul principal de comunicare dintre creier și corp.

Mai important decât atât:
🔁 aproximativ 80% din informațiile nervului vag circulă dinspre corp spre creier, nu invers.

Asta înseamnă că starea corpului influențează direct felul în care creierul gândește, simte și învață.

„Frâna vagală” – mecanismul care face posibilă atenția

Nervul vag funcționează ca o frână biologică asupra organismului:

• încetinește ritmul cardiac
• reglează respirația
• reduce nivelul de stres
• permite focalizarea atenției
• Această capacitate poartă numele de tonus vagal.
  

🔬 Studiile arată că:

• un tonus vagal bun este asociat cu autoreglare emoțională și performanță cognitivă
• un tonus vagal scăzut este asociat cu anxietate, impulsivitate, dificultăți de concentrare
  
  ➡️ Cu alte cuvinte: atenția nu este o chestiune de voință, ci de reglare nervoasă.

Copiii au un sistem nervos în formare. Ei nu se pot autoregla singuri, pentru că nervul vag se maturizează prin relație.

Ce înseamnă asta concret?

• copilul „împrumută” calmul adultului
• învață reglarea prin tonul vocii, expresie, ritm
• își dezvoltă treptat capacitatea de a se liniști singur
  
  👉 Reglarea emoțională se învață, nu se impune.

Nervul vag și copiii cu CES

În înțelegerea dificultăților emoționale și comportamentale ale copiilor cu Cerințe Educaționale Speciale, un rol esențial îl are modul de funcționare al sistemului nervos autonom, în special al nervului vag. Nervul vag este principalul nerv al sistemului parasimpatic și contribuie la reglarea unor funcții fundamentale precum ritmul cardiac, respirația și starea generală de calm. Prin aceste mecanisme, el influențează direct capacitatea copilului de a fi atent, de a relaționa și de a participa la activități de învățare.

Atunci când copilul se simte în siguranță, nervul vag susține o stare de calm și conectare socială, care permite accesul la procesele cognitive necesare învățării. În schimb, atunci când mediul este perceput ca stresant sau imprevizibil, sistemul nervos se orientează către reacții de protecție, iar disponibilitatea pentru învățare scade semnificativ.

La copiii cu CES, acest echilibru este adesea mai fragil. Sistemul lor nervos poate reacționa mai rapid și mai intens la stimuli obișnuiți, precum zgomotul, schimbările de rutină sau solicitările multiple. Această reactivitate crescută nu este o alegere conștientă, ci rezultatul modului în care corpul evaluează siguranța mediului. În astfel de momente, nervul vag nu reușește să susțină eficient reglarea fiziologică, iar copilul poate manifesta agitație, impulsivitate, retragere sau blocaj.

Este important de subliniat că aceste manifestări nu reflectă lipsa de motivație sau de interes pentru învățare. Din punct de vedere neurobiologic, în stările de stres crescut, activitatea zonelor cerebrale responsabile de atenție, autocontrol și raționament este diminuată. Prin urmare, intervențiile bazate exclusiv pe explicații verbale, corecții sau presiune nu sunt eficiente în aceste contexte.

În cadrul educației incluzive, înțelegerea rolului nervului vag oferă o perspectivă esențială asupra comportamentului copilului. Comportamentul devine un indicator al stării de reglare a sistemului nervos, nu un act de opoziție sau lipsă de cooperare. Crearea unor medii sigure, predictibile și relaționale sprijină funcționarea nervului vag și contribuie la capacitatea copilului de a reveni la calm și de a se implica treptat în procesul educațional.

Această abordare nu presupune scăderea așteptărilor, ci ajustarea lor în funcție de realitatea neurobiologică a copilului. Susținerea reglării emoționale este o condiție de bază pentru învățare și dezvoltare, mai ales în cazul copiilor cu CES.